Iulie 1963. Era pauza dintre sezoane, căci atunci campionatul nu începea atât de devreme și nici nu era atât de înghesuit. Ioan Chirilă scria despre unul dintre fotbaliștii promițători ai Aradului, fără a ști că acesta avea să rupă legătura cu Aradul chiar în vara acelui an.
”Koszka este un jucător cu personalitate evident, care se detașează net în cadrul echipei sale, U.T.A. Se poate spune fără exagerare că în ultima vreme U.T.A. joacă în … jurul lui Koszka. La 24 de ani neîmpliniți, Koszka este un jucător de bază al echipei naționale, adaptându-se cu multă suplețe la jocul cu ”patru pe fund”. Secundul stoperului Nunweiller nu se limitează însă la sarcinile de apărare, ci își desface deseori aripile pentru a împinge atacul spre poarta adversă”
Ioan Chirilă, revista ”Sport”, nr. 108, Iulie 1963
Câteva săptămâni mai târziu, Constantin Koska, avea să plece la Steaua, fără a se mai întoarce la vreo echipă din Arad. După două sezoane în tricoul formației bucureștene, cu care a jucat trei partide și în Cupa Cupelor, a plecat la Constanța, unde a jucat cinci ani pentru Farul, unul pentru divizionara B Portul și apoi și-a încheiat activitatea.
”S-a născut la 17 septembrie 1939, la Arad, în cartierul Pârneava. Copil fiind a avut prilejul să urmărească – în calitate de spectator-pitic – o mare echipă: I.T.A. Petschovschi, Reinhart, Mercea, Stibinger și ceilalți i-au fost primii profesori. Și, după cât de pare, piticul arădean a fost foarte receptiv la lecțiile celor mari.
A început să joace mingea de piele pe terenul Fabricii de zahăr din Arad, sub îndrumarea antrenorului Burdan, la 12 ani. În 1956, a trecut la U.T.A., la juniori, și a învățat mult de la Dumitrescu III, fosta extremă a lui Stibinger. La numai 18 ani a debutat la prima formație a textiliștilor, ca inter stânga, împotriva Jiului, la Petroșani. Rezultatul: 0-0”
Ioan Chirilă, revista ”Sport”, nr. 108, Iulie 1963
După două sezoane la UTA, în prima ligă, cu clasări pe X și pe VIII, pleacă, la 20 de ani neîmpliniți la Rapid, cu care ia ”bronzul” în 1961. Revine la Arad pentru un sezon și jumătate, dar cu două clasări în jumătatea secundă a diviziei A. Pe malul Mureșului a cunoscut cele mai mari bucurii la echipa de juniori, cu care a fost campion național.
”Koszka a debutat ca internațional în echipa B, împotriva Turciei B, în 1961, dar s-a impus definitiv anul trecut, când a figurat pentru prima oară în echipa A, contra Marocului, la București. De atunci el a jucat mereu, exceptând jocul cu R.D.Germană de la București, cînd a fost accidentat.
Partenerii de linie sau adversarii direcți ai lui Koszka sunt unanimi în a recunoaște că arădeanul e într-un progres constant. Nunweiller III îi scoate în evidență sobrietatea, calmul și suplețea tactică, subliniind totodată că ”numărul 6” al naționalei e un jucător care insuflă încredere unei apărări, iar Constantin, adversarul său direct din campionat și – în ultimul timp – omul său de legătură în națională, îi admiră echilibrul psihic, tenacitatea și … marea rază de acțiune, îndemnându-l, totodată, să-și desăvârșească viteza și startul”
Ioan Chirilă, revista ”Sport”, nr. 108, Iulie 1963
Potrivit Romanian Soccer, Koska are 21 de selecții la naționala mare, între 1962 și 1967, cu debut într-un România – Maroc 4-0, în 30 septembrie 1962, și cu un gol împotriva Bulgariei, în 1964.
Sport. Timp liber. Timp de gândire 
Lasă un comentariu