Trautenfels este un castel în regiunea austriacă Stiria. E ușor de remarcat: plasat pe o colină, foarte aproape de intersecția a două drumuri importante, este imposibil să nu-l vezi când mergi spre zonele celebre de schi din regiunile Stiria și Salzburg, precum Schladming ori Flachau.
Ca să-l vizitezi, însă, trebuie să te nimerești acolo între aprilie și octombrie. Este o clădire impunătoare, dar nu care să-ți taie respirația. Stilurile arhitecturale gotic și baroc plac, însă nu produc efectul „uau”. Un efect de care, totuși, se apropie dacă-i calci pragul.
Interiorul găzduiește două expoziții, la cele două niveluri ale castelului: una permanentă, despre modul de viață al locuitorilor din zona Stiria, de-a lungul secolelor, alta sezonieră, la etajul al doilea.
Anul acesta, până la 31 octombrie, dar și anul viitor, între 4 aprilie și ultima zi a lui brumar, puteți vizita expoziția „Pionierii vârfurilor; expediții stiriene pe acoperișul lumii”. Nu este numai o istorie a alpinismului dintr-o zonă și o țară preponderent montane, ci mai ales un abecedar al alpinismului. Un abecedar ca într-o școală de secol XXI, cu documente excepționale, explicații clare, exponate inedite, standuri interactive și proiecții 3D.
Un loc special ocupă expediția de pe „acoperișul lumii”, Everest, vârf atins la 3 mai 1978. Trei alpiniști, dintre care unul stirian – Robert Schauer, din Graz – au fost primii austrieci care au urcat în echipă pe râvnitul vârf din Himalaya. Schauer, împreună cu Wolfgang Nairz și Horst Bergmann din Innsbruck, au ajuns pe vârful de 8.8848 metri, la începutul lunii mai, grație unei expediții care a răsturnat strategiile obișnuite. Dacă anterior temerarii își propuneau să ducă un alpinist pe vârful muntelui, cei ce au urcat în primăvară lui 1978 au format mai multe grupuri, cu scopul de a atinge piscul în echipă. Reinhold Messner a fost primul care a încălcat tradiția tuburilor de oxigen și a realizat în acel mai 1978, împreună cu Peter Habeler, prima ascensiune fără aer suplimentar.
Fascinantă este și povestea arhiducelui Johann de Austria, numit şi Prinţul Stiriei, al treisprezecelea fiu al împăratului Leopold, una dintre cele mai populare figuri ale Habsburgilor și considerat în mod neoficial întemeietorul turismului în acea parte de țară, încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. De altfel, expoziția prezintă un extras din publicația Jogd-Zeitung, ce consemna în 1858 notele arhiducelui: „La începutul secolului, munții noștri ne erau complet necunoscuți; nu exista urmă de turist pe aici. Am fost primul care a privit Alpii Stirieni așa cum se văd din Schneebergul austriac, primul care i-a înfruntat și primul care a cunoscut vârfurile Neubergului, apoi lanțurile superioare ale Aflenz și Weixelboden (pentru prima dată în 1804)”.
Arhiducele Johann a recrutat oameni din zonă, pe care i-a pregătit ca ghizi pentru tururi elaborate. Ca urmare, între 1850 și 1870, călătorii – în special englezi – au început ascensiunile pe vârfurile foarte înalte ale Alpilor, din zona Stiria.
Ce se întâmplă la peste 7.000 de metri
Mediul înconjurător poate deveni cu ușurință ostil la mari altitudini. Condițiile meteo sunt extreme, iar lipsa oxigenului devine foarte periculoasă. Oamenii pot suporta astfel de condiții, dar nu pe termen lung, aflăm din expoziția de la castelul Trotenfels.
La înălţimea Everestului, cantitatea de oxigen din aer este de circa trei ori mai mică decât cea de la nivelul mării! Puţini sunt cei care, cu antrenament dar şi cu o bază biologică solidă, au reuşit să escaladeze Everestul fără oxigen. La început, organismul încearcă să compenseze lipsa oxigenului prin respirație mult mai intensă. Pulsul crește și el, dar aclimatizarea se poate realiza total în trei-patru săptămâni. O altă perioadă de trei-patru săptămâni este acceptabilă pentru organism, însă a trăi mereu la peste 7.000 de metri duce la degradări fizice grave și la moarte.
Condițiile meteo
În zona Everestului, musonul poartă mase de aer umed dinspre Oceanul Indian spre zona subcontinentală. Dacă media anuală a precipitațiilor este de opt litri pe metru pătrat, cantitatea crește între iunie și august la 200 și chiar peste 300 de litri.
Pe cale de consecință, există două perioade recomdate pentru a urca în Himalaya: cea pre-musonică, din aprilie până la finele lui mai, și cea post-musonică, de la sfârșitul lui august până la mijlocul lui octombrie.
Citiți și: Carnuntum, o aventură la granița imperiului
PONTURI
Castelul are un foișor în care accesul vă este permis și unde aveți o panorama de 360 de grade a întregii zone Trautenfels-Purgg, așa cum se poate vedea din filmul de mai jos.
Un mic lac și un restaurant pescăresc se găsesc chiar sub colina pe care se află castelul. Luni și marți, acesta este închis.
La șase kilometri distanță de castel, puteți vizita un sat minunat și sălbatic, situat în creierii munților, Purgg. Are străzi înguste, majoritatea pietonale, construite în jurul a două biserici cu vechime de circa 900 de ani.
Domeniul de schi Tauplitz se află și el foarte aproape. Reprezintă o atracție și vară, când e deschis telescaunul ce vă transportă la 1.656 de metri altitudine. Acolo sunt amenajate mai multe trasee montane, ce vă duc la lacurile din zonă.
Un festival international al filmelor despre munte se organizează în fiecare an, în zonă, la Graz. A avut prima ediție în 1986, iar anul acesta se va organiza între 12 și 16 noiembrie.
Sport. Timp liber. Timp de gândire 
Lasă un comentariu